Ştiri

Sistemul de rășini epoxidice cu umplere ridicată, cu rezistența sa mecanică excelentă, izolarea termică, ignifugarea și stabilitatea dimensională, a devenit un material de bază în domeniile globale de producție de vârf, cum ar fi încapsularea electronică, ambalarea dispozitivelor de alimentare, turnarea materialului compozit, adezivii de ultimă generație și turnarea electrică.

În proiectarea formulelor de acoperire, echilibrul dintre tixotropie și nivelare determină în mod direct senzația de construcție, capacitatea anti-săbire, aspectul acoperirii și efectul final al acoperirii. Aditivii tradiționali, cum ar fi siliciul fumos, agenții organici de reologie și bentonita pot oferi tixotropie, dar adesea aduc probleme precum costuri crescute, compatibilitate limitată, stabilitate insuficientă la temperatură ridicată și luciu scăzut.

Hidroxidul de aluminiu (ATH), ca umplutură ignifugă de bază și componentă de armare a pietrelor artificiale (în special cuarț și materiale de suprafață solidă), are un impact decisiv asupra proprietăților materialului datorită distribuției sale dimensiunii particulelor.

În domeniul materialelor compozite polimerice, aplicarea hidroxidului de aluminiu (ATH) ca umplutură eficientă ignifugă fără halogen este crucială. Cu toate acestea, compatibilitatea slabă și tendința de agregare între ATH și matricea de rășină au restrâns de multă vreme performanța lor completă.

În domeniul materialelor de umplutură ignifuge și funcționale, hidroxidul de aluminiu (ATH) deține o poziție pivotantă. Cu toate acestea, diferențele dintre procesele sale de preparare – și anume metoda de precipitare „de jos în sus” și metoda de măcinare „de sus în jos” – determină în mod fundamental natura fizico-chimică și limitele de performanță de aplicare ale produselor.

În domeniile electronice de ultimă generație, cum ar fi ambalajele semiconductoare, substraturile de înaltă frecvență, materialele de interfață termică și substraturile ceramice avansate, fiecare caracteristică microscopică a materialului determină în mod direct limita de performanță și limita de fiabilitate a produsului final.