Ştiri

În practica utilizării trioxidului de antimoniu (Sb₂O₃) pentru rezistența la flacără din plastic, „dispersia neuniformă” este principala provocare a procesului care duce la fluctuații ale eficienței ignifugei, deteriorarea proprietăților mecanice ale materialului și defecte de aspect ale produselor.

În domeniul științei ignifuge, trioxidul de antimoniu (Sb ₂ O3) deține o poziție unică și clasică. Nu este un ignifug puternic în sine, dar atunci când coexistă cu compuși cu halogen, poate prezenta efecte sinergice uimitoare, crescând de mai multe ori eficiența generală a ignifugului.

La selectarea ignifugelor fără halogen, hipofosfitul de aluminiu (AHP) nu este o „cheie principală”, iar performanța sa excelentă depinde în mare măsură de „dialogul chimic” cu matricea polimerică.

Boratul de zinc a devenit unul dintre cei mai fiabili și mai ecologici ignifugători pentru polimeri și PVC. Acest articol explorează proprietățile sale chimice, beneficiile, aplicațiile industriale și de ce este preferat față de alte substanțe ignifuge fără halogeni. Cu reglementările de mediu în creștere, boratul de zinc oferă un echilibru perfect între performanță și durabilitate.

Hipofosfitul de aluminiu (AHP) este un ignifug de înaltă performanță, fără halogeni, iar stabilitatea sa la depozitare pe termen lung este o condiție prealabilă importantă pentru asigurarea unei calități constante a produselor finite. Problema principală de care este preocupată în general industria este dacă absoarbe umezeala?

În procesul de ignifugare fără halogen al materialelor plastice de inginerie, o întrebare de bază „joc de performanță” este: introducerea hipofosfitului de aluminiu (AHP) vine în mod necesar cu prețul sacrificării proprietăților mecanice?